ciau marius

Ma bucur ca aud vesti despre tine. Noi nu ne am mai vazut si auzit de la terminarea liceului. Dar am cunoscut-o pe fetita ta Andreea care a fost la gradinita cu fetita mea asa ca am mai vazut-o si pe mama ta la serbari. Poti sa mi trimiti o poza si cu Andreea. Iti dorsc sa-ti iasa urmatoarele analize bine si sa fi fericit. Rodica Bulzan.

Surpriza

Ma bucur sa constat ca lista celor care "se incumeta" creste mereu. Mai mult m-ar bucura sa le vad discutiile, comentariile, barfele mici si mari, parerile, sugestiile, pe scurt orice contributie facuta public si "combatuta" aici.

Ciao fratilor

Poze de la Oscar

Hi fratilor,

aici puteti vedea o serie de poze din cele facute si puse la dispozitie de Oscar.
Pentru a le vedea dati clic AICI

Ciao
Marius

Piata Unirii devine din ce in ce mai frumoasa

Intilnirea din Iulie 2009

Ieri 9 iulie ne-am intilnit la ora 19 in Piata Unirii ca de obicei.
In afara de cei obisnuiti a venit si Traian Cernega... ceea ce ne-a bucurat.
Oscar... in verva ca de obicei a adus atit multe dvd-uri cu poze de la intilnirea de 45 ani si altele cu poze facute de el la diverse ocazii si le-a impartit.
A adus si citeva editii a ziarului Timisoara inclusiv cea in care sint publicate poze de la Intilnirea de 45 ani si un articol despre aceasta intilnire.
Cu toti ne-am simtit bine ...
Poze de la intilnire se pot vedea la un clic dat AICI
Urmatoarea intilnire este in 6 August la ora 18.

Somebody up there likes me

Cand cineva spune ca "tot raul este spre bine" sa il luati in serios ca nu e de glumit. De ce spun asta? Nimic mai simplu, sunt "Stan Patitu"!?

Asa mai prin iarna, cam pe vremea Craciunului si a Anului nou a inceput sa ma supere ceva mai tare decat inainte si mult mai des cate un nod dureros in piept. Asta se intampla tot mai des si dupa tot mai putin efort. Ca urmare m-am dus la medicul casei care a initiat o serie de investigatii legate de inima. Urmarea a fost diagnosticarea unei multiple stenoze a vaselor coronariene. Consecinta? Recomandarea unei operatii de "by-pass". La ora actuala se spune ca aceasta este atat de frecvent si in atatea variante facuta incat a devnit rutina. Poate pentru medici ca pentru fiecare pacient este in continuare si va fi mereu o premiera absoluta. A urmat pregatirea pentru operatie. Au fost stabilite termene diverse si s-a inceput cu facerea de analize. De la inceput s-a observat o usoara modificare a tabloului sangvin dar dupa o investigatie de specialitate am primit "verde" pentru "by-pass". Pentru asta, la scurt timp inainte de termenul de operatie s-au mai facut cateva analize de rutina si . . . Soc!? Am fost internat, dar nu la sectia de chirurgie cardiaca ci la cea de oncologie!? S-a descoerit o vatianta de leucemie acuta cu evolutie foarte rapida!? Mare bucurie? De aici constatarea si sfatul de a lua in serios vorba ce am amintit la inceput, "tot raul este spre bine".
Treaba este aia ca daca nu s-ar fi facut analize pregatitoare pentru operatia de inima NU s-ar fi descoperit anomalia din tabloul sangvin, leucemia, deoarece simptome specifice acesteia NU am avut si NIMICA NU m-ar fi manat la medic sa fac analize. Urmarea ar fi fost o descoperire mult mai tarzie sau poate chiar prea tarzie a leucemiei amintite. Parsiva boala!
Se pare insa ca dupa cele ce stiu la ora actuala pot spune ca: "Somebody up there likes me"!? De ce spun asta?
Pai inainte de a fi lasat "in vacanta" in care ma aflu momentan, s-a constat ca am reactionat bine la chemoterapia de care am beneficiat, ca aceasta a dus la o "remisiune completa" cea ce va sa zica ca in maduva osoasa nu se mai gasesc celule leucemice!? Peste cateva zile urmeaza sa se faca o noua analiza care sper sa confirme cele constate inainte de externare. Daca lucrurile stau asa cum foarte sper ar urma sa fiu trecut direct pe tratamentul numit "de consolidare". Cu foarte mare placere asi repeta:
"Somebody up there likes me"!

Asta puteti crede.

Va doresc numai bine, multa sanatate si sa nu aveti parte de subiecte de povestit ca mine

ciao

Marius

Unde ma simt eu bine

Halo fratilor,

iar io!? Ca cineva tot trebuie sa mai puna cate ceva in blog si daca nu se inghesuie prea multi . . .

Mai jos va arat coltisorul meu particular de rai.

Asta vad eu cand "numa sed" in gradina, la umbra, ca de gandit . . .nu, ca e efort si nu am voie. Pe bune, mi-a interzis medicu sa fac orice efort, din motive de "pompa centrala" (in pioneze)!?

Ciao,

Marius

Trecerea timpului

Hallo fratilor,

cotrobaind pe ici pe colo dai peste te miri ce. Asa si eu. Ca norocul ca am dat peste niste poze din care am facut mica serie de mai jos:

Cam astea sunt urmele lasate de timp, in timp!? Evolutie sau involutie?
Bineanteles ca poza de "azi" este inainte de chemoterapie ca doar nu vreau sa va sperii chiar daca nici cea actuala de tot nu este chiar atat de socanta. Mai exagerez si eu un pic. Asta sunt eu azi, dupa o chemoterapie si cu 12 kg mai usor:

Cu drag Marius

Nostalgie

Draga Silvia,
doresc si eu sa-ti multumesc pe aceasta cale pentru frumoasele poze trimise de la aniversarea celor 45 de ani de terminare a liceului.
Trebuie sa recunosc, ca aceste poze au trezit in mine un ocean de amintiri, o senzatie puternica de dor de pamantul Timisoarean si multa,multa nostagie.
Sigur, toti acesti ani au lasat urme, dar cred ca, inima noastra tot acolo a ramas si in mod sigur tot mai santem liceeni. Pacat ca nu se incumeta si alti colegi sa scrie cate ceva in Blogul deschis de Marius. Ar fi frumos sa mai auzim unii de altii, pentru ca nu stim cati ani mai avem in fata si oricum, Marius si-a dat atata osteneala pentru a face posibila aceasta corespondenta.
Si eu si familia mea ( sotia Dorina, fiica Dorothea, ginerele Sven si cei doi nepotei, Alex si Max )iti dorim o zi frumoasa si sper cat mai de curand sa auzim unii de altii
Cu drag si stima
Mircea Tudor

va amintiti ?

un intrus, aparut in clasa 10-a de la liceul de muzica si denumit apoi "SIMFONIA ", iar mai tarziu "SPEEDY".
Oricum am privit cu mari emotii pozele trimise de Silvia si m-a bucurat mult sa revad o parte din fostii colegi: Lia Dragosin, Gabi Martinovschi, Mircea Oprin.
Unde DUMNEZEU au trecut toti acesti ani?
In cei 35 de ani de la intalnirea de 10 ani ( in 1974 ) l-am intalnit in 2004 pe Maievschi si atat. Pe Marius Mos il am aici la un km si el este de fapt cel, care dupa atatia ani mi-a ramas un bun prieten si el a fost colegul cu care am pastrat relatia de prietenie de la liceu.
Dar mai am o legatura foarte stransa cu Liceul 1 si anume, o legatura de 40 de ani cu sotia mea Dorina, care tot la acelasi liceu a terminat cu 5 ani mai tarziu.
In Germania sunt de 26 de ani si acum sunt in pensie asa ca m-as bucura ca pe aceasta cale sa ramanem in contact si sa depanam amintiri.

Al vostru cu stima si drag
Mircea Tudor

Constatare

Imi este dat sa fac tot mai multe constatari ciudate in legatura cu un numar tot mai mare de lucruri banale.
Asa de pilda unul din lucrurile la care ma refer este gradul de identificare al individului cu scoala la care a mers, importanta, seriozitatea cu care aceasta este privita. Ce este ciudat in aceasta? Este ceva de constatat a fi ciudat in asa ceva? Da, este, dar poate sunt eu cata exagerat. Ciudat este sa constat ca pe ce un individ cu care stau de vorba referitor la subiectul “scoala
la care a umblat” este mai in varsta acesta se identifica mai tare cu scoala ce a urmat in vreme ce daca acela cu care vorbesc este mai tanar gradul de identificare al acestuia cu scoala, importanta scolii in ochii acestuia este tot mai redusa pe masura ce este mai tanar!?
Sa fi pierdut aceasta institutie asa de mult din importanta, semnificatia ei in ochii lumii!? Se pare ca tot mai multi traiesc cu convingerea ca ajunge sa sti sa pornesti un calculator, ca de stii asta nu mai este nevoie sa mergi la scoala, sa inveti!?
Din anii 60 imi este cunoscuta o conceptie din Germania(RFG) care la vermea ei m-a socat. A fost pe vremea cand eu eram student. Am primit atunci vizita, una din primele vizite ale unor prieteni din RFG. Ce m-a socat a fost ca baietii acelei familii, ambii cam de varsta mea, s-au exprimat cu foarte multa convingere cum ca “a studia este o greseala”, mult mai important ar fi sa inveti repede o meserie si apoi cat se poate de repede sa “castigi bani”!? Am chiar fost intrebat daca imi dau seama cati bani pierd studiind!? La asta pot doar replica “fericit cel sarac cu duhu”!? Pe de o parte ca pe de alta ar trebui sa mai adaog ca "ai carte ai parte". La ora actuala se sopteste ca in Germania incepe sa se arate un fel de penurie de cadre cu pregatire academica, ca se incepe a se duce lipsa de asa ceva!? De ce oare?