duminică, 15 august 2010

Quo vadis. . .

De o vreme mereu pun această întrebare! O pun în legătură cu tot mai multe. Mai ştiu că dacă doi îţi spun că eşti beat mergi şi te culci. Cred că şi eu ar trebui "să merg să mă culc", într-un anume sens. Motivul este creşterea frecvenţei şi numărului de teme în legătură cu care îmi pun această întrebare, este constatarea că majoritatea lumii gândeşte şi se manifestă altfel decât o fac eu mereu şi această constatare mă face să bănuiesc că am o logică greşită. Foarte multă lume este şocată şi consternată atunci când i se spune că se intenţionează stocarea unor date personale şi chiar unele biometrice şi de sănătate pe cartea de identitate!?
Unde s-a mai văzut asemenea grozăvie?
Poate eventual ar trebui să scrie, să fie permis să se scrie, pe toate aceste cărţi de identitate doar detalii ca nowbody, unknown, who knows, undefined, date biometrice none, şi alte asemenea detalii folositoare şi chiar utile!?

Păi cum, borfaşii şi criminalii nu au dreptul la anonimatul lor, nu sunt şi ei oameni care au demnitatea lor? Dacă un borfaş, nou în "onorabila breaslă", lasă la locul săvârşirii unei infracţiuni, din stângăcie lesne de înţeles ba chiar şi de iertat la un începător, oarece amprente şi DNA de ce să aibe organele de urmărire penală posibilitatea de a îl identifica şi scoate repede din circulaţie? Să îi întrerupă aşa brusc, subit şi de o dată instantaneu frageda şi abia începuta carieră profesională? NU este dreptul democratic al fiecăruia să îi fie protejate datele personale? Vă puteţi oare imagina cât de importană pentru evoluţia şi dezvoltarea carierei profesionale este păstrarea anonimatului datelor personale, a identităţii, pentru această categorie de persoane?

Că dacă cumva un purtător al unei cărţi de identitate are un accident şi sanitarul de pe salvare are posibilitatea de a afla repede, prin citirea cardului de identitate, de ce boli suferă accidentatul, căror tratamente îi este supus, ce grupă sangvină are precum şi alte secrete brizante de acest gen la care ţinem atît de mult să rămână pierdute în neantul anonimităţii paranoice s-ar putea ca de foarte multe ori cel accidentat să piardă fericita ocazie de a muri cu satisfacţie într-un anonimat personal intact!? Ce penibilă senzaţie trebuie să fie acea de a şti mereu că ai fost salvat, că ţi s-a salvat viaţa, cu preţul dezvăluirii datelor tale personale fără să ţi se fi cerut acceptul, că doar erai cam leşinat şi pe cale de a te "căţăra"!? Groaznic! Sunt de-a dreptul cutremurat de groază doar la un asemenea gând! Pur şi simplu ţi-ai pierdut identitatea, faţa! Ce este o viaţă în comparaţie cu protejarea datelor personale? Viaţa e doar una şi de multe ori cam prăpădită pe când datele personale . . . o mulţime!?

Că zilnic, la fiecare pas fiecare din noi este marcat, înregistrat şi datele salvate pentru luni de zile în diverse bănci de date nu ne deranjează că NU ştim în mod explicit şi nimeni nu ne spune asta direct, dar folosim şi purtăm cu noi peste tot, cu mândrie şi făloşenie minunata jucărie numită "celular" cu care putem fi localizaţi destul de precis şi tot timpul, apelăm cu mândrie la colorata, sclipitoarea şi impozanta carte de credit, "VISA" sau alta din suratele ei fără a ne mai sparge capul că chiar şi fără un card de identitate suntem transparenţi ca aerul de munte într-o dimineaţă senină şi lăsăm mereu urme de dimensiunea unei autostrăzi cu 6 benzi doar pe unde trecem.


Ne este frică că un angajator poate afla "secretele" noastre!? Cum? Dacă acesta, prin lege NU va avea dreptul de a citi cardul de identitate cu mijloace electronice ci în cel mai rău caz doar să facă o fotocopie la un copiator ordinar şi asta numai în prezenţa şi cu acceptul proprietarului cardului.

Mergem la medic şi îi spunem că ne simţim cam rău dar ne rezervăm dreptul democratic de a nu spune cum ne chiamă, ce ne doare, nu îl lăsăm să ne ia pulsul şi tensiunea, că de recoltat sânge sau alte alea nici nu poate fi vorba, astea, toate, fiind date personale de maximă brizanţă ce nu vrem să devină cunoscute şi/sau înregistrate în vre-un fel undeva? Că doar este un drept cetăţenesc fundamental! PROSTIA!

Ne este groază că vine "Google Street view" şi arată în internet faţada casei noastre pe care orice alt mucavete de pe stradă o poate fotografia când vrea, în voie şi în detaliu chiar dacă eu sunt la geam şi mă uit afară!


Oare nu este un mare pericol existenţa sub butonul soneriei de la uşa de intrare a etichetei cu numele. Plăcuţa cu numele de pe uşă?

De fapt în virtutea apărării sferei particulare a fiecăruia din noi şi a paranoiei evolutive personale acute de care dăm în tot mai mare măsură dovadă ar cam trebui scoasă o lege care să interzică făcutul de poze de orice fel şi de către oricine pe străzi pe care (când acolo) umblă oameni, circulă maşini şi se află case!? Cel mai bine ar fi să se interzică producerea, comercializarea şi utilizarea oricărui fel de aparat fortografic, video şi asemănătoare!?

vineri, 13 august 2010

Perspectiva

Oricât ar fi de negru norul în spatele lui este totdeauna lumină!

(Extrasă "la negru" din recenta colecţie a Silviei)

A venit vremea pentru pozele din August

Iar am fost răsfăţaţi de Silvia şi îi mulţumesc din inimă şi în numele tuturor. Sper că nu aveţi nimica împotrivă! Avem, ca urmare ocazia de a vă arăta, celor care sunteţi curioşi să le vedeţi, pozele de la întâlnirea din August. Pentru asta doar daţi clic aici !

Distracţie plăcută vă doreşte cu mult drag acelaşi cusurgiu

Marius