joi, 30 decembrie 2010
sâmbătă, 25 decembrie 2010
luni, 13 decembrie 2010
Banal
Este ciudat ca după o relativ scurtă perioadă de timp să te pui să faci un fel de rezumat referitor la comportamentul general al unor oameni care cândva au aparţinut unei grupări destul de (re)strânse şi limitate ca posibilităţi generale, interese şi şanse, la atitudinea lor faţă de "banalul de fiecare zi", de atunci şi pînă azi. La nivelul zilei de azi trebuie să recunoaştem că starea este deplorabilă, pe majoritatea dintre noi "restul" nu îi interesează la fel cum se consoderă că "ce dracu vrea cutare sau cutare de la mine" şi treaba asta devine cu atât mai acută cu cât acel cineva, curiosul, chiar NU vrea nimica, doar să te întrebe cum îţi merge!? O oglindă mai bună petru această stare, mai bună decât acest blog ced ca nici că se poate găsi. Frecvenţa participărilor şi varietatea subiecteleor abordate stă mărturie!? Nu avem ce relata? Nu avem întrebări nerăspunse, nu ne frământă nimica . . . Nu avem vre-o amintire de care este legat ceva ce ar mai trebui lămurit? Totul este banal. Nu avem timp. . . doar poate pentru făcut un "Forwad" unui mesaj pe care chiar şi cel ce îl trimite mai departe la-a primit aşa cum îl trimite mai departe a nu se ştie câta oară ca pe un mesaj total impersonal ce poate fi trimis şi unei cărămizi.
Personal mă bucur cu adevărat pentru ultra banaul "ce mai faci? Cum îţi merge"? Parcă chiar şi în această formă mi se adresează mie, nu unei cărămizi!?
Personal numesc funcţia "Forward" din clienţii mail ca fiind funcţie "alibi" care dovedeşte că m-am gandit la tine dar şi modul în car am făcut-o!?
Câte prezentări "pps" cu "Parisul" aţi primit, dar cu Madridul, dar cu Barcelona, dar cu Australia, cu Canada. . Nu sunt toate doar variaţiuni pe aceiaşi temă? Câte tantre sau mantre cu icoane minune aţi primit? Care a avut efectul promis?
Nimeni NU ne dă timp, ne facem sau ne luăm timpul de care avem nevoie. Treaba cu relatatul este ca cea cu şansa, să nu aştepţi una mai bună că s-ar putea să nu mai vină, fă din cea curentă ce se poate mai bun. Cea mai bună şansă este acea pe care tocmai o ai doar să o recunoşti şi să ştii să o foloseşti ca atare. Pe undeva nu scap de impresia că ne ascundem unii de alţii, ca suntem pătrunşi de frica de a "ne da de gol", de a ne face de ruşine!? Fiecare dintre noi are momente de maximum şi de minimum şi nu trebuie să ne fie ruşine de ele.
Nu este oare o bucurie banalul, simpliatea şi puritatea unui cer senin dimineaţa, un ciripit de pasăre, o adiere de vânt, oare sunt toate acestea chiar cu adevărat banale sau doar le banalizăm noi în mod extrem?
Personal mă bucur cu adevărat pentru ultra banaul "ce mai faci? Cum îţi merge"? Parcă chiar şi în această formă mi se adresează mie, nu unei cărămizi!?
Personal numesc funcţia "Forward" din clienţii mail ca fiind funcţie "alibi" care dovedeşte că m-am gandit la tine dar şi modul în car am făcut-o!?
Câte prezentări "pps" cu "Parisul" aţi primit, dar cu Madridul, dar cu Barcelona, dar cu Australia, cu Canada. . Nu sunt toate doar variaţiuni pe aceiaşi temă? Câte tantre sau mantre cu icoane minune aţi primit? Care a avut efectul promis?
Nimeni NU ne dă timp, ne facem sau ne luăm timpul de care avem nevoie. Treaba cu relatatul este ca cea cu şansa, să nu aştepţi una mai bună că s-ar putea să nu mai vină, fă din cea curentă ce se poate mai bun. Cea mai bună şansă este acea pe care tocmai o ai doar să o recunoşti şi să ştii să o foloseşti ca atare. Pe undeva nu scap de impresia că ne ascundem unii de alţii, ca suntem pătrunşi de frica de a "ne da de gol", de a ne face de ruşine!? Fiecare dintre noi are momente de maximum şi de minimum şi nu trebuie să ne fie ruşine de ele.
Nu este oare o bucurie banalul, simpliatea şi puritatea unui cer senin dimineaţa, un ciripit de pasăre, o adiere de vânt, oare sunt toate acestea chiar cu adevărat banale sau doar le banalizăm noi în mod extrem?
sâmbătă, 11 decembrie 2010
De sezon
Cu toate că este acea parte a anului în care majoritatea dintre noi, mai ales fracţiunea feminină, este foarte ocupată şi într-o continuă stare de agitaţie efervescentă specifică sezonului, cumpărări de diverse,schimbarea unor articole deja cumpărate dar care par a fi ne adecvate scopului, făcutul din timp a unei mulţimi de dulciuri de casă după "reţete de la bunica" mă bucur să constat că totuşi se mai găseşte câte unul sau altul care să mai găsească câte un minut, două de consacrat "obştei Lic.1". Ceva mă face să cred că pozele ce se vor putea vedea după un clic pe linkul "pozele întâlnirii din Decembrie 2010" vor fi probabill ultimele din acest an chair dacă . . . nu se ştie nici o dată. Dacă cumva în această perioadă cineva va imortaliza oarece prostioare "în stil Lic.1" sau "XI-c" ar cam fi de aşteptat ca nimeni să nu se supere dacă acestea vor fi puse la dispoziţie spre publicare şi savurare "elitarei societăţi"! (Cel mai simplu trimiţându-le spre centralizare Silviei).
Ţin cu această ocazie să mulţumesc din suflet tuturor celor care au sprijinit această acţiune la modul activ adunând, prelucrând şi punând la dispoziţie material grafic şi informativ dar şi celor care au găsit timpul necesar să îl citească şi eventual să îl comenteze.
Astea fiind zise vă doresc din suflet să aveţi parte cu toţii de "Sărbători Fericite", " Un An nou Fericit", Crăciun imbelşugat" şi multă multă sănătate
cu mult drag
duminică, 12 septembrie 2010
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Întâlnirea din Septembrie 2010
Bună să vă fie ziua fraților,
iată, ascunse în spatele unor cuvinte, câteva poze
Poze în contul lunii Septembrie
Sper să le savurați din plin
ciao cu mult drag
Marius
iată, ascunse în spatele unor cuvinte, câteva poze
Poze în contul lunii Septembrie
Sper să le savurați din plin
ciao cu mult drag
Marius
duminică, 15 august 2010
Quo vadis. . .
De o vreme mereu pun această întrebare! O pun în legătură cu tot mai multe. Mai ştiu că dacă doi îţi spun că eşti beat mergi şi te culci. Cred că şi eu ar trebui "să merg să mă culc", într-un anume sens. Motivul este creşterea frecvenţei şi numărului de teme în legătură cu care îmi pun această întrebare, este constatarea că majoritatea lumii gândeşte şi se manifestă altfel decât o fac eu mereu şi această constatare mă face să bănuiesc că am o logică greşită. Foarte multă lume este şocată şi consternată atunci când i se spune că se intenţionează stocarea unor date personale şi chiar unele biometrice şi de sănătate pe cartea de identitate!?
Unde s-a mai văzut asemenea grozăvie?
Poate eventual ar trebui să scrie, să fie permis să se scrie, pe toate aceste cărţi de identitate doar detalii ca nowbody, unknown, who knows, undefined, date biometrice none, şi alte asemenea detalii folositoare şi chiar utile!?
Păi cum, borfaşii şi criminalii nu au dreptul la anonimatul lor, nu sunt şi ei oameni care au demnitatea lor? Dacă un borfaş, nou în "onorabila breaslă", lasă la locul săvârşirii unei infracţiuni, din stângăcie lesne de înţeles ba chiar şi de iertat la un începător, oarece amprente şi DNA de ce să aibe organele de urmărire penală posibilitatea de a îl identifica şi scoate repede din circulaţie? Să îi întrerupă aşa brusc, subit şi de o dată instantaneu frageda şi abia începuta carieră profesională? NU este dreptul democratic al fiecăruia să îi fie protejate datele personale? Vă puteţi oare imagina cât de importană pentru evoluţia şi dezvoltarea carierei profesionale este păstrarea anonimatului datelor personale, a identităţii, pentru această categorie de persoane?
Că dacă cumva un purtător al unei cărţi de identitate are un accident şi sanitarul de pe salvare are posibilitatea de a afla repede, prin citirea cardului de identitate, de ce boli suferă accidentatul, căror tratamente îi este supus, ce grupă sangvină are precum şi alte secrete brizante de acest gen la care ţinem atît de mult să rămână pierdute în neantul anonimităţii paranoice s-ar putea ca de foarte multe ori cel accidentat să piardă fericita ocazie de a muri cu satisfacţie într-un anonimat personal intact!? Ce penibilă senzaţie trebuie să fie acea de a şti mereu că ai fost salvat, că ţi s-a salvat viaţa, cu preţul dezvăluirii datelor tale personale fără să ţi se fi cerut acceptul, că doar erai cam leşinat şi pe cale de a te "căţăra"!? Groaznic! Sunt de-a dreptul cutremurat de groază doar la un asemenea gând! Pur şi simplu ţi-ai pierdut identitatea, faţa! Ce este o viaţă în comparaţie cu protejarea datelor personale? Viaţa e doar una şi de multe ori cam prăpădită pe când datele personale . . . o mulţime!?
Că zilnic, la fiecare pas fiecare din noi este marcat, înregistrat şi datele salvate pentru luni de zile în diverse bănci de date nu ne deranjează că NU ştim în mod explicit şi nimeni nu ne spune asta direct, dar folosim şi purtăm cu noi peste tot, cu mândrie şi făloşenie minunata jucărie numită "celular" cu care putem fi localizaţi destul de precis şi tot timpul, apelăm cu mândrie la colorata, sclipitoarea şi impozanta carte de credit, "VISA" sau alta din suratele ei fără a ne mai sparge capul că chiar şi fără un card de identitate suntem transparenţi ca aerul de munte într-o dimineaţă senină şi lăsăm mereu urme de dimensiunea unei autostrăzi cu 6 benzi doar pe unde trecem.
Ne este frică că un angajator poate afla "secretele" noastre!? Cum? Dacă acesta, prin lege NU va avea dreptul de a citi cardul de identitate cu mijloace electronice ci în cel mai rău caz doar să facă o fotocopie la un copiator ordinar şi asta numai în prezenţa şi cu acceptul proprietarului cardului.
Mergem la medic şi îi spunem că ne simţim cam rău dar ne rezervăm dreptul democratic de a nu spune cum ne chiamă, ce ne doare, nu îl lăsăm să ne ia pulsul şi tensiunea, că de recoltat sânge sau alte alea nici nu poate fi vorba, astea, toate, fiind date personale de maximă brizanţă ce nu vrem să devină cunoscute şi/sau înregistrate în vre-un fel undeva? Că doar este un drept cetăţenesc fundamental! PROSTIA!
Ne este groază că vine "Google Street view" şi arată în internet faţada casei noastre pe care orice alt mucavete de pe stradă o poate fotografia când vrea, în voie şi în detaliu chiar dacă eu sunt la geam şi mă uit afară!
Unde s-a mai văzut asemenea grozăvie?
Poate eventual ar trebui să scrie, să fie permis să se scrie, pe toate aceste cărţi de identitate doar detalii ca nowbody, unknown, who knows, undefined, date biometrice none, şi alte asemenea detalii folositoare şi chiar utile!?
Păi cum, borfaşii şi criminalii nu au dreptul la anonimatul lor, nu sunt şi ei oameni care au demnitatea lor? Dacă un borfaş, nou în "onorabila breaslă", lasă la locul săvârşirii unei infracţiuni, din stângăcie lesne de înţeles ba chiar şi de iertat la un începător, oarece amprente şi DNA de ce să aibe organele de urmărire penală posibilitatea de a îl identifica şi scoate repede din circulaţie? Să îi întrerupă aşa brusc, subit şi de o dată instantaneu frageda şi abia începuta carieră profesională? NU este dreptul democratic al fiecăruia să îi fie protejate datele personale? Vă puteţi oare imagina cât de importană pentru evoluţia şi dezvoltarea carierei profesionale este păstrarea anonimatului datelor personale, a identităţii, pentru această categorie de persoane?
Că dacă cumva un purtător al unei cărţi de identitate are un accident şi sanitarul de pe salvare are posibilitatea de a afla repede, prin citirea cardului de identitate, de ce boli suferă accidentatul, căror tratamente îi este supus, ce grupă sangvină are precum şi alte secrete brizante de acest gen la care ţinem atît de mult să rămână pierdute în neantul anonimităţii paranoice s-ar putea ca de foarte multe ori cel accidentat să piardă fericita ocazie de a muri cu satisfacţie într-un anonimat personal intact!? Ce penibilă senzaţie trebuie să fie acea de a şti mereu că ai fost salvat, că ţi s-a salvat viaţa, cu preţul dezvăluirii datelor tale personale fără să ţi se fi cerut acceptul, că doar erai cam leşinat şi pe cale de a te "căţăra"!? Groaznic! Sunt de-a dreptul cutremurat de groază doar la un asemenea gând! Pur şi simplu ţi-ai pierdut identitatea, faţa! Ce este o viaţă în comparaţie cu protejarea datelor personale? Viaţa e doar una şi de multe ori cam prăpădită pe când datele personale . . . o mulţime!?
Că zilnic, la fiecare pas fiecare din noi este marcat, înregistrat şi datele salvate pentru luni de zile în diverse bănci de date nu ne deranjează că NU ştim în mod explicit şi nimeni nu ne spune asta direct, dar folosim şi purtăm cu noi peste tot, cu mândrie şi făloşenie minunata jucărie numită "celular" cu care putem fi localizaţi destul de precis şi tot timpul, apelăm cu mândrie la colorata, sclipitoarea şi impozanta carte de credit, "VISA" sau alta din suratele ei fără a ne mai sparge capul că chiar şi fără un card de identitate suntem transparenţi ca aerul de munte într-o dimineaţă senină şi lăsăm mereu urme de dimensiunea unei autostrăzi cu 6 benzi doar pe unde trecem.
Ne este frică că un angajator poate afla "secretele" noastre!? Cum? Dacă acesta, prin lege NU va avea dreptul de a citi cardul de identitate cu mijloace electronice ci în cel mai rău caz doar să facă o fotocopie la un copiator ordinar şi asta numai în prezenţa şi cu acceptul proprietarului cardului.
Mergem la medic şi îi spunem că ne simţim cam rău dar ne rezervăm dreptul democratic de a nu spune cum ne chiamă, ce ne doare, nu îl lăsăm să ne ia pulsul şi tensiunea, că de recoltat sânge sau alte alea nici nu poate fi vorba, astea, toate, fiind date personale de maximă brizanţă ce nu vrem să devină cunoscute şi/sau înregistrate în vre-un fel undeva? Că doar este un drept cetăţenesc fundamental! PROSTIA!
Ne este groază că vine "Google Street view" şi arată în internet faţada casei noastre pe care orice alt mucavete de pe stradă o poate fotografia când vrea, în voie şi în detaliu chiar dacă eu sunt la geam şi mă uit afară!
Oare nu este un mare pericol existenţa sub butonul soneriei de la uşa de intrare a etichetei cu numele. Plăcuţa cu numele de pe uşă?
De fapt în virtutea apărării sferei particulare a fiecăruia din noi şi a paranoiei evolutive personale acute de care dăm în tot mai mare măsură dovadă ar cam trebui scoasă o lege care să interzică făcutul de poze de orice fel şi de către oricine pe străzi pe care (când acolo) umblă oameni, circulă maşini şi se află case!? Cel mai bine ar fi să se interzică producerea, comercializarea şi utilizarea oricărui fel de aparat fortografic, video şi asemănătoare!?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
