Am primit recent un E-Mail cu titlul "Raiul pe pământ". M-am întrebat apoi, Raiul? Spune-mi ce este Raiul şi îţi spun unde îl vei găsi!
Personal trăiesc cu convingerea ca acesta este în jurul nostru în măsura în care ştim şi vrem să vedem asta şi în care NU ne lăsăm orbiţi de diverse mărunţişuri neimportante! De incultură, de bigotism, de metafizică, de misticism, invidie, răutate, lăudăroşenie, falsitate, de exagerări în general.
Mai tind să cred că:
- De prea multe ori suntem prea orbiţi de mult prea intensa preocupare de a găsi fericirea pentru a mai fi în stare să vedem că de fapt tocmai o trăim, acuma, mereu. (Povestea cu pădurea şi copacii).
- De prea multe ori ne punem doar ţinte prea îndepărtate şi prea mari pentru a fi realiste şi a putea fi atinse! Trebuie oare neapărat şi cu orice ocazie să ne punem ţinte?
- De prea multe ori, de mult prea multe ori aşteptăm/pretindem/cerem prea mult. Că NU avem voie să uităm că "bogat NU este cel ce are mult ci cel ce necesită puţin"!? (Asta rog să nu fie considerată a fi o pledoarie pentru resemnare, NU, doar pentru puţină modestie şi realism)
- De prea multă vreme am uitat să ne bucurăm pentru lucruri mici şi aşteptăm doar "evenimente importante" care "merită"!? Fiecare clipă ce ne stă la dispoziţie, cu tot ce conţine sau aduce aceasta merită să fie trăită şi savurată din plin, altfel este pierdută!
- De multe ori ne văităm de umbră uitând că ea se datorează LUMINII!
- De prea multă vreme nu mai ştim să vedem ce este frumos în jurul nostru, uităm că în tot ce ne înconjoară este ceva frumos.
- Parcă aşi fi tentat să spun că Raiul este viaţa ce o trăim aşa cum avem parte de ea dar numai în măsura în care ştim să realizăm asta, să nu dorim mereu altceva şi să nu fim mereu nemulţumiţi şi poate uneori chiar invidioşi. (Cine nu apreciază puţin nu merită mult)
- Poate ar fi mai bine să ne comparăm doar cu noi înşine şi NU cu alţii.
- Fiecare din noi îşi trăieşte propria viaţă şi o face în propriul său Rai numai că de cele mai multe ori NU vrem sau NU (mai)suntem în stare să vedem asta!
Ştii tu când începi să constaţi că de fapt trăieşti din totdeauna şi cu adevărat în Rai? Atunci când realizezi că ţi-a pornit "countdownul" fără să ştii exact cât timp acesta, countdownul, va dura!?
Tic, tac, tic, tac. . .
Îţi doresc să NU ajungi să auzi ticăitul. Ceasul îl poţi opri, TIMPUL şi trecerea lui NU!
Tic, tac. . .
Ce frumos ticăie!? Il aud. Sunt în RAI!
Tic, tac. . .
